TIFF 2012

   


Aflat anul acesta la cea de-a 11-a ediţie, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) se va desfăşura între 1-10 iunie la Cluj-Napoca. Aici găsiţi programul structurat pe secţiuni tiff.ro/filme şi aici aveţi programul proiecţiilor detaliat pe zile tiff.ro/program .

Câteva din filmele ce vor fi prezente anul acesta la festival:
"Iron Sky" (2012) www.youtube.com/watch?v=Jth4yATniS4
"Et si on vivait tous ensemble"(2012) www.youtube.com/watch?v=_bO7ezJ45Uw
"Chapiteau-show" (2011) www.youtube.com/watch?v=5yoaHJF_yU4
"Babycall" (2011) www.youtube.com/watch?v=Omm9AMGcH20
"Without" (2011) www.youtube.com/watch?v=orbpr-u1ULs
"Café de Flore" (2011) www.youtube.com/watch?v=Y3HAgq7aQOk
"Superclasico" (2011) www.youtube.com/watch?v=swOCtS3CbGo
"The Silent Thief" (2012) www.youtube.com/watch?v=S4wxtg8lqNI
"L'exercice de l'Etat" (2011) www.youtube.com/watch?v=3JsFVa_EtM8
"Teddy Bear" (2012) www.youtube.com/watch?v=t5ZseyEe0dQ
________

Spotul a fost realizat de Iulia Rugină (scenariu şi regie) cu doi tineri actori din Cluj-Napoca, Adrian Cucu şi Anca Hanu.

Nichita

azi ar fi putut împlini 79 de ani, o vîrstă deloc imposibilă...
Nichita
   

Doamnei Ana Blandiana: "La mulţi ani!"

Doamnei Ana Blandiana: "La mulţi ani!": Pentru mine poeta Ana Blandiana este mai mult decat o poetă, mai mult decât poezia ei, ea este o dimensiune importantă a fiinţei mele, ca şi I.L.Caragiale, M. Sorescu, Paul Georgescu...
Mă regăsesc în fiecare poem al Anei Blandiana şi acest lucru mă linişteşte şi îmi dă confortul psihic necesar pentru a înghiţi mai departe pastilele amare ale acestei vieţi, pentru că atâta vreme cât rezonezi adânc cu cineva aşa cum simt eu în raport cu poeta Ana Blandiana, nu e pierdută orice speranţă.
Se întîmplă în mod fericit în acest caz ca poeta Ana Blandiana să fie dublată şi de un om vertical, un om implicat în viata cetăţii, cu numeroase iniţiative salutare în domeniul vieţii publice româneşti.
Pentru toate acestea, şi pentru multe altele nespuse din egoismul de a le păstra pentru mine, azi, la zi aniversară o urare simplă ca întotdeauna dar plină de respect faţă de om şi iubire faţă de poetă:
"La multi ani" fericiţi, mereu neliniştiţi şi plini de har Doamnei poeziei româneşti, Ana Blandiana!

Ana Blandiana : Totul simplu
   

JURNÁL, jurnale

JURNÁL, jurnale
   

"Ce ciudată soartă au jurnalele intime ! O lege nescrisă cere ca ele să fie publicate la douăzeci şi cinci, treizeci, patruzeci de ani după moartea autorului. Cu alte cuvinte, le interzice contemporanilor acestuia, adică exact celor ce sînt la curent cu evenimentele şi cu persoanele citate) şi le oferă unor generaţii care nu recunosc mare lucru din ele. Le obligă astfel să devină din realitatea crudă o ficţiune întreruptă de cîte un eveniment ce a supravieţuit. Se pare că răstimpul de cîteva decenii e suficient pentru a aşterne peste orice întîmplare vălul - e drept, mai transparent - al ficţiunii.
Aşa se face că noi am citit azi jurnalul lui Octav Şuluţiu, pe care contemporanii săi nu l-au citit, pe al lui Camil Petrescu sau Liviu Rebreanu (incomplet încă), de care nimeni poate că n-avea habar în epocă sau, dacă avea habar, n-a servit la nimic: tot n-au avut cum să-l citească, oricît i-ar fi interesat. Le-am citit, în schimb, de-o pildă, eu, care n-aveam habar, la rîndul meu, ce fusese pe vremea aceea şi trebuia să mă uit mereu la note ca să ştiu ce reprezintă acele nume care circulau în epocă. Am citit, de altfel, multe jurnale. Unul din cele mai frumoase mi s-a părut cel al Virginiei Woolf, iar gîndul că eu aflu ce-i trecea ei prin cap într-o anumită zi, în vreme ce apropiaţii ei habar n-aveau ce gîndea despre ei a răscumpărat toată jumătatea de secol dintre noi."

(Tia Şerbănescu - "Femeia din fotografie" Jurnal 1987-1989)
______________________________________________

Celei aşteptate

Celei aşteptate
   

Nichita Stănescu : La începutul serilor

Nichita Stănescu : La începutul serilor
   

Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mînă, se făcea în arbori tăcere.
Cînd mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.

Simţeam că pot adormi, visînd stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintînd, spre soare.

Şi numai sentimentul acesta îmi dă fericire,
numai gîndul că sînt şi că eşti.
Sprijineam pe ţîrîitul greierilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.

Şi cînd sfîrşeam cuvintele, inventam altele,
Şi cînd se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi cînd orele se-nverzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.

…Dar tot timpul suna ceva…ceva răsuna,
un cîntec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.

ROMÂNIA

Asistaţi la finalul spectacolului cu Nabucco12 în regia lui Alexander Hausevater, în premieră la Opera din Cluj.

Videoclipul are o calitate a sunetului foarte proastă dar ceea ce s-a întîmplat în sală are o calitate umană de excepţie. Mie aşa mi s-a părut. Urmăriţi feţele celor doi tineri care apar la un moment dat în dreapta jos în prim-plan: sînt atît de frumoşi, emoţionaţi, cu chipuri deschise în zîmbet, îmbrăcaţi de gală. Cîtă vreme România are astfel de tineri, România are şi viitor, nu doar trecut.

"În momentul în care am văzut drapelul fluturând în sală în timpul spectacolului, am simţit un enorm respect şi solidaritate. Am mai simţit că aparţin, azi şi mereu, acestui popor la ale cărui suferinţe şi bucurii voi fi veşnic conectată."

Sînt cuvintele prietenei mele Codruţa, clujeancă şi ea, (deşi nu asta e important, românii sînt oriunde în primul rînd români), cuvinte la care subscriu în totalitate.